roxana's kiwi adventures

16 decembrie 2005

the looong way to singapore

ne-am imbarcat in marele avion ce avea sa ne duca peste 4 mari si 15 tari..."ne-am imbarcat", noi, cei ~500 de oameni care vroiam sa traversam planeta. Din pacate ptr mine am avut loc langa culoar, chiar langa " o bucatarie" a stewardeselor care s-ai fatzait tot timpul inainte si inapoi sa duca si aduca kesti ptr fiecare din pasageri. Nu stiu daca am mentionat dar vorbeau olandeza intre ei/ele limba care m-a zgariat la ureche 15 ore la rand, de cand am plecat din Bucuresti pana am ajuns in Singapore.....dar care totusi s-a armonizat cu finlandeza pasagerilor vecini mie.
Toata noaptea sau ce o fi fost... mai mult o noapte cu ore lipsa(ptr ca la fiecare ora de zbor mai pierdeam una cu fusul orar) am incercat sa ma linistesc si sa adorm, dar de unde.... se plimba lumea pe-acolo ca la piata... copii plangeau, unii vroiau apa, unii la toaleta, unii sa isi dezmorteasca ciolanele.... cert e ca nu am reusit sa trec in acea stare de inconstienta numita somn nici o clipa.
Am servit masa si in acest avion, o cina nemaipomenita care mi-a facut decizia de a nu mai gusta din mancarea din avion irevocabila. Am avut de ales intre pui si paste vegetariene. Am ales pui, era evident ca am ales ce trebuia... pana am gustat....carnea era de pui intr-adevar,dar cu ceva legume orientale caaaaaah, nu stiu ce erau dar cu un gust.... nu stiu cum sa descriu...nasol, nasol,nasol.... Orezul doar fiert; nu sare nu piper, nimic condiment, aproape ca un plastic.... am mancat un pic si apoi mi-am jurat ca nu voi mai cere dinner in avion niciodata in viata mea.
Au urmat orele de "somn" vizionare de filme si de aflare detalii pe unde suntem si la ce altitudine si cat mai avem.
Ca fapt divers, se zboara cam cu 1000km/h la o altitudine de 9000-11000m.
Dupa 12 ore epuizante mai mult psihic decat fizic cu picioarele tremurande de la amorteala am pasit pe pamant asiatic.
Primul pas in Singapore m-a lovit ca un ciocan in cap:caldura naucitoare si umezeala maxima din aer m-au trezit instantaneu.... noroc ca nu am stat decat in aeroport departe de clima ecuatoriala de acolo.
Desi abia "ma trezisem" de o ora, ora locala era deja 15:30 si tb sa ma indrept spre un punct de transfer si sa ma pregatesc de urmatorul drum de 10 ore spre NZ.
Mi-am inceput calatoria prin aeroportul din Singapore. Bambusi si orhidei in toate colturile. Fantanite arteziene, ornamente de craciun, duty free, free internet, travelators (benzi rulante), sky train, gradini de bambusi, cactusi, palmieri , pesti exotici, expozitie de fotografii, sali ptr masaj, movie center, toate astea presarate printre salile de ateptare si calatorii alergand de colo colo. Am ramas placut impresionata ca sa nu zic cu gura cascata. Am incercat sa vad cat mai mult din aeroport dar oboseala si-a intins ghearele pe mine si m-a tintuit intr-un scaun cu vreo ora inainte de a decola si de aici.