roxana's kiwi adventures

16 decembrie 2005

....si intr-o zi, friguroasa.... mi-am imbratisat pisica,(n-am inchis gazul, curentul si apa) mi-am luat bagajele in spate si mi-am inceput aventura.... nici nu stiam ce drum lung ma asteapta de aceea eram incantata ca plec.
Drumul pana la Otopeni: lung si plicticos datorita noului sistem de supraveghere cu camere. Am avut parte de un sofer care desi era sofer de taxi a dat dovada de muuulta rabdare si a mers regulamentar pana la final. Incepusem sa fac 13-14 ptr ca rabdarea mea se terminase inainte sa se termine drumul si sa ma agit ca nu mai ajung odata in aeroport.
Am ajuns intr-un final in Otopeni. De aici a inceput cursa mea si intalnirile mele cu necunoscutul. Nu mai zburasem niciodata pana acum, nu stiam ce si in ce ordine tb sa fac, doar mi se povestise ca e usor si ca nu e mare bataie de cap....
Am scapat mai intai de bagajul cel mare si voluminos si greu.Mi-am ridicat Boarding Pass cardul de la biroul KLM si m-am indreptat spre poarta de unde aveam sa plec. In scurt timp m-am trezit in avion, cand niste stewardese "bune", ne aratau cum sa ne punem masca de oxigen in caz de urgenta....
Emotiile erau mari asa ca nu am auzit mai nimic.... magandeam la decolare: cum va fi si ce voi simti.
A venit si momentul decolarii.... ne-am plimbat un pic pe pista si la un moment dat am auzit si simtit cum avionul accelereaza.... si accelereaza..... IIIIHAAAAAAAAAA..... intr-adevar poti sa zici ca accelereaza......ne-am desprins de pamant si am inceput sa savurez zborul. Acum dupa ce am terminat tot drumul pot sa zic ca a fost cea mai frumoasa bucata cea de la Bucuresti la Amsterdam.... avionul micut, nu era aglomerat si distanta relativ mica de parcurs. Am vazut Carpatii, lacuri, delusoare, dupa care ne-am ridicat peste plafonul de nori si nu am mai reusit sa vad nimic, decat un superb apus de soare ceva mai tarziu.
Am primit si de mancare, si in ciuda faptului ca toate erau frumos ambalate si primisem indicatii sa mananc tot in avion, nu am reusit sa mananc prea multe ptr ca erau oribile.....bleeeah. Si tot acum, la final de drum pot sa spun ca acea mancare a fost cea mai buna.... nu va puteti inchpui ce mi s-a servit in zborurile urmatoare.
Am primit o salata de paste cu legume (printre care era si o leguma noua si ciudata ptr mine care avea un gust cel putin dubios si neplacut si care m-a facut sa renunt dupa primele 5 inghtituri. Eu am incercat sa fiu receptiva la nou si sa incerc gusturi noi, dar mi-a fost imposibil.), o fasie ingusta de pizza care era aproape necoapta si nu am vrut sa ma gandesc la faptul ca nu e preparata cum trebuie ptr ca era singurul lucru comestibil din cutiuta cu surprize, asa ca am mancat si am zis "ce bun a fost"....au urmat bauturi dupa gustul fiecaruia si un desert mic la sfarsit.
Dupa 2 ore si jumate de zbor aud cum e anuntat ca ne apropiem de Schipol si ca ce bucurosi au fost ei... the crew members sa ne duca pe noi la destinatie. Mi-am lipit fruntea de gemulet si am asteptat sa mai coboram un pic sa zaresc Amsterdamul.... care a fost peste asteptari de frumos, dat fiind faptul ca l-am vazut noaptea din avion. Luminite multe si divers colorate.... oaze de lumina care nici acum nu stiu ce erau... (pareau sere luminate - erau suprafete mari dreptunghiulare luminate...).
Am aterizat.... o alta senzatie noua ptr mine care nu am apreciat-o la fel de mult ca si decloatul.... mi-a placut, dar nu ca decolarea. Pare ceva mai rudimentara, senzatiile sunt mau grosolane si ptr cei cu o fire mai moale ar putea spune ca e infricosator.... ptr ca se aud huruitele motoarelor,si e senzatia ca cineva vrea sa te franeze asa de rpd in asa de scurt timp.... parca ceva nu e in regula si tb sa te opresti imediat.
Inainte sa coboram ni s-a zis ca ptr cei care au un avion de legatura si au deja boarding pass cardul la ei nu mai tb sa faca nimic ci doar sa mearga la poarta de la care vor decola in continuare. Era cazul meu... asa ca m-am linistit ca nu tb sa mai merg prin aeroport sa caut punctele de transfer. In aeroport..... nu m-a dezmeticit prea bine dar stiam dupa ce tb sa ma uit si pasii m-au purtat pana la poarta cu pricina.... aproape fara sa imi dau seama am ajuns unde trebuia.
Am ajuns, am vazut..... si am zis sa plec sa ma plimb un pic ca doar am ce face 2 ore.... Zis si facut... mi-am luat boccelutele in spate si am inceput sa ma plimb si sa casc ochii. Frumos, ce sa zic.... dar a fost sub asteptarii.... ptr ca ma plimbam relativ mult si ajungeam in locuri prin care mai trecusem.....Mi-am zis ca ma nvart in cerc si ca er fi mai bine sa ma opresc sa nu ametesc. Zis si facut. M-am intors la poarta de la care urmam sa plec si am asteptat cuminte.
Mi-am verificat intai posetuta sa vad daca mai am tot ce imi trebuie la mine. Ptr cei ce nu ma cunosc.... io am obiceiul sa arunc tot ce nu imi trebuie numa ca uneori arunc si ce imi trebuie, si tot drumul am fost stresata ca o sa imi pierd biletele sau pasaportul sau altceva de trebuinta.
A venit si momentul imbarcarii spre Singapore.... am zarit avionul cu care urma sa zburam intr-acolo si am ramas impresionata de marime :D. O sa il vedeti in poze.