25 dec, Craciunul

Am continuat sa coboram spre sud, tinta noastra fiind orasul New Plymouth.
(Pe drum am vazut ferma de caprioare...multe.... si gingase.... le cresc sa le manance.)

Pe drum, un semn care ne anunta ca exista o cascada ne-a abatut 24 de km de la ruta noastra si ne-a aratat cascada Waitanguru. La fel de inalta si de spectaculoasa ca si prima pe care am vazut-o. Am admirat, pozat si intors inapoi cei 24 de km la ruta noastra.

Ne-am apropiat de coasta de vest a Noii Zeelande si din cand in cand mai vedeam marea in dreapta noastra, asa ca drumul a fost destul de interesant.
In itinerariul de pe ziaa de azi mai era sa incercam sa vedem ceea ce se chema 3 Sisters, o grupare de 3 stanci undeva in mare, relativ aproape de tarm. Ca prin minune am gasit locul cu pricina si ne-am descaltat cu gandul sa mergem pe tarm pana la ele, sa le vedem mai de aproape; de fapt sa le vedem macar pe toate 3, ptr ca de pe soseau nu se zarea decat sora mai mare, restul fiind mai timide se ascundeau "dupa coltz". Ne-am incaltat, coborat pe bolovani pana pe plaja si am incercat sa mergem "pana la colt". Din pacate marea era la flux si apa crestea, avertizarea ca drumul e practicabil doar la reflux era prezenta acolo, asa ca ne-am speriat ca vom ramane izolati pe vreo stanca si am preferat sa ne intoarcem la sosea la un loc cu belvedere si sa ne zgaim la singura sora mai indrazneata.

Mai pe inserat ajuns intr-un camping micut si cochet unde ne-am stabilit tabara ptr urmatoarele doua zile. Din pacate de cum am ajuns a inceput o ploaie marunta, mocaneasca ce ne-a stricat minunatul Craciun de pana atunci petrecut numai in masina pe drumuri de NZ. Resemnati am intins cortul si ne-am retras pe terasa bucatariei/livingului campingului si ne-am gandit la voi, cum mancati din suncile afumate si alungati colindatorii intarziati. Sincera sa fiu a fost cel mai "groaznic" Craciun de pana acum, nu am simtit nici inainte, nici de Craciun nici dupa ca a fost Craciun, nu am auzit colinde, nu a mirosit nicaieri a cozonaci, de zapada ce sa mai zic...

Urmatoarea zi aveam in plan sa vedem muntele Taranaki si imprejurimile. Mt Taranaki este un munte vulcanic de 2515 m inaltime, care impresioneaza prin faptul ca e un masiv singur pe un platou intins, linistit si verde. Muntele are zapada vesnica pe varf si tb sa fii norocos ca sa il prinzi cu capul iesit din nori. Se spune ca doar o zi pe an este foare senin si poti vedea masivul in toata maretia lui.