24 dec

In ziua in care oamenii impodobesc pomul de craciun si isi afuma carnatii, zi de obicei cu ninsoare si colindatori la usa, noi am impodobit masina cu mii si mii de bagaje, genti, pungute si cutii, am tras un ultim ochi la bradul de craciun si am pornit in calatorie, in jurul insulei de nord.

Am inceput aventura intdreptandu-ne spre sud. Noaptea dinaintea plecarii a plouat cu galeata de nici nu mai indrazneam sa ma gandesc ca ceea ce va urma poate sa fie o vacanta frumoasa. Mi-am zis "ce-o fi, o fi" si am sperat ca ceea ce am auzit depsre vremea din Noua Zeelanda sa fie adevarat si nimic sa nu imi mai aduca aminte ca a plouat ca la potop cu doar cateva ore inainte.

Primul popas a fost la Waitomo caves adica pestera Waitomo(wai= apa tomo=gaura). Pestera amenajata care se viziteaza cu ghid, numai cu ghid. O pestera la prima vedere obisnuita, cu 2 sali mari, un aven, stalactite, stalagmite si coloane. Nimic de obiectat pana acum decat faptul ca am fost sfatuiti sa nu facem poze si nici sa nu atingem peretii(ptr ca putem lasa urme de grasime pe pereti /:) ).
Pretenilor mei cu care am mai fost prin pesteri le pot zice ca am vazut pesteri si mai mari si mai spectaculoase si mai salbatice decat cea de la Waitomo.
Ceea ce face intr-adevar deosebita pestera sunt niste mici vietati, in engleza glow worms (in limba maori titiwai) care traiesc in medii umede cum ar fi pesteri sau paduri foarte umede, atarna de tavan sau copaci si lumineaza in intuneric ca sa isi atraga hrana in niste capcane sub forma unor firicele lungi si lipicioase facute de ei. Ma asteptam sa fie verzi ca niste licuric sau galbeni, dar sunt de un albastru inchis care m-a surprins placut cand i-am vazut prima oara.
In intunericul pesterii pareau o pleiada de stele, mici mici, unul langa altul. Am fost carati cu o barca prin niste galerii pline de ape si luminate doar de micile stelutze.
Am iesit din pestera oarecum impresionata de titwai, insa ma asteptam mai mult de la pestera: mai multe sali, formatiuni mai spectaculoase.

Ne-am asezat cortul in camping si am plecat in drumetie.

Am gasit pe undeva prin padure prima din lungul sir de cascade:Marokopa Falls. Spre deosebire de toate cascadele ce le-am vazut in romania aceasta era maaaare si ca debit, si ca inaltime. Totul in jur era un nor de vapori de apa.

A urmat Piripri Caves, peste care am dat tot mergand pe o poteca prin padure, din pacate nu era amenajata si nici lanterna nu am avut la noi, asa ca am vazut numai intrarea si doar cat ne-a permis lumina zile si a blitzului aparatului.

Am continuat drumetia pe un alt drum, printr-o alta padure si am urmat cursul unei ape care a format un canion dragut si la un moment dat peretii sau unit formand ceea ce se cheama Mangapohune Natural Bridge. Cam asta a fost ptr prima zi, totul a fost ok, vremea a tinut cu noi, a fost soare mai tot timpul.

A urmat prima noapte in cort. Saltele moi, saci de dormit caldurosi.